Sunătoare: de ce este o plantă de Sânziene și cum să o integrezi în îngrijirea zilnică

16. 6. 2026

Pentru strămoșii noștri, noaptea de 23 spre 24 iunie era una dintre cele mai magice din întregul an. Era numită noaptea de Sânziene și se credea că tocmai atunci natura își dezvăluia tot ce avea mai bun. Plantele culese în această perioadă se spunea că dobândesc o putere și abilități neobișnuite, pe care nu le aveau în alte momente. Printre aceste plante, sunătoarea a ocupat întotdeauna un loc de cinste, fiind popular cunoscută sub numele de planta de Sânziene.

Sunătoarea înflorește chiar în timpul solstițiului de vară, iar sărbătoarea Sfântului Ioan, pe 24 iunie, este considerată în mod tradițional apogeul puterii sale. De aici provine și denumirea sa engleză St. John's wort, adică planta Sfântului Ioan. Timp de secole, a fost culeasă exact în această perioadă, iar din florile sale proaspete se prepara un ulei prețuit pentru îngrijirea pielii și a mușchilor obosiți. În articolul de astăzi, vom explora de ce herbaliștii culegeau sunătoarea tocmai în această perioadă și cum o puteți folosi în îngrijirea zilnică a pielii și a corpului chiar și astăzi.

Hydrolát z třezalky

Noaptea de Sânziene și tradițiile sale

Noaptea de Sânziene își are rădăcinile în sărbătorile păgâne ale solstițiului de vară, în timpul cărora celții aduceau omagiu Zeiței Mamă. Creștinismul a continuat această tradiție cu sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naștere este celebrată pe 24 iunie. Se credea că tocmai în această noapte natura își împrumută oamenilor cea mai mare putere, iar pământul își deschide comorile ascunse.

O parte integrantă a sărbătorii era focul. Focurile ardeau pe dealuri și în locuri înalte ca un simbol terestru al soarelui, iar strălucirea lor trebuia să protejeze simbolic întreaga zonă de forțele malefice. Oamenii se adunau în jurul focurilor, dansau și cântau, iar cei curajoși săreau peste ele ca o dovadă de curaj și dorință de sănătate robustă. Fetele logodite aruncau coronițe peste flacără și credeau că, dacă iubitul lor le prindea, îi aștepta un viitor împreună.

Un rol la fel de important ca focul îl jucau și plantele. Se culegeau nouă tipuri și trebuiau să provină din nouă locuri diferite, iar sunătoarea nu trebuia să lipsească. Plantelor culese în această noapte li se atribuia o putere excepțională și fiecare dintre ele avea propria utilizare. Din ele se preparau tincturi și unguente, erau arse în foc sau folosite pentru ghicit. Fetele necăsătorite le puneau sub pernă pentru a visa la viitorii lor soți, miresele le coseau în cămașa mirelui ca o promisiune a unei căsnicii fericite. Pentru copii, din plante se făceau așa-numitele pătuțuri de Sânziene, coșulețe în care Sfântul Ioan le aducea dulciuri peste noapte.

Coronițele nu erau folosite doar pentru a fi aruncate peste foc. Fetele le lăsau să plutească și pe apă. O coroniță care plutea liber pe curent prevestea o nuntă grabnică, iar dacă coronița se bloca, însemna că vor mai aștepta până la nuntă. Potrivit legendei, în această noapte se putea găsi și feriga de aur care înflorea doar la miezul nopții, ale cărei spori arătau calea către comorile ascunse.

De ce se culege sunătoarea tocmai de Sfântul Ioan?

În spatele tradiției culegerii sunătoarei în timpul solstițiului de vară nu stă doar o superstiție populară, ci și o bază practică. Sunătoarea atinge cea mai mare concentrație de substanțe active în timpul înfloririi, adică în jurul sărbătorii Sfântului Ioan.

Denumirea latină a speciei Hypericum este probabil derivată din cuvintele grecești hyper (peste) și eikon (imagine) și se referă la vechea tradiție de a agăța mănunchiuri de sunătoare ca protecție pentru întregul an care urma. Era agățată și pe ușile caselor și ale grajdurilor ca protecție împotriva bolilor și a forțelor malefice, iar după uscare era folosită ca tămâie.

Există o mulțime de nume pe care strămoșii noștri le-au dat sunătoarei. Datorită pigmentului roșu din flori, o veți găsi sub denumirile de sângele-lui-Ioan, iarba-Sfântului-Ioan, dar și iarba-dracului sau iarba-de-Sânziene. Acest pigment roșu se numește hipericină și este una dintre principalele substanțe active ale sunătoarei. Sunătoarea a fost folosită din cele mai vechi timpuri și pentru îngrijirea pielii, pentru tratamente sau pentru mușchii înțepeniți.

třezalka tečkovaná

Cum să integrezi sunătoarea în rutina zilnică

Sunătoarea este astăzi disponibilă sub forme care permit o utilizare zilnică convenabilă, păstrând în același timp tot ceea ce strămoșii noștri prețuiau la ea.

Hidrolat de sunătoare BIO

Stresul constant se reflectă pe pielea ta și arată mai îmbătrânită, epuizată sau iritată? BEWIT Hidrolat de sunătoare îți va calma, susține și reda strălucirea tinerească pielii. Creează un scut protector împotriva influențelor nocive, reduce semnele de oboseală și netezește liniile fine. Pielea va fi mai netedă la atingere și mai proaspătă la vedere, iar datorită efectelor calmante ale sunătoarei, va aduce relaxare și minții suprasolicitate.

Hidrolatul este delicat cu toate tipurile de piele, inclusiv cu cea sensibilă, uscată și problematică. În îngrijirea pielii, îl veți folosi ca toner după curățare: mai întâi demachiați și curățați pielea, apoi aplicați hidrolatul și masați în pielea umedă serul de colagen vegan BEWIT și apoi crema de față. Funcționează și ca bază înainte de aplicarea uleiului de sunătoare, deoarece uleiul se absoarbe mai bine în pielea astfel pregătită. Pentru îngrijirea părului, masați hidrolatul în scalpul spălat sau aplicați-l ca balsam fără clătire pe vârfurile umede sau uscate. Pentru a reîmprospăta și hidrata părul, folosiți hidrolatul oricând pe parcursul zilei.

Ulei de sunătoare BIO, macerat uleios

Pielea sau mușchii tăi au avut de suferit? Uleiul de sunătoare BIO BEWIT este obținut prin macerarea lentă a sunătoarei proaspete, culese manual din natura Beskidelor, în ulei de floarea-soarelui, timp în care substanțele active se eliberează natural în baza uleioasă. Rezultatul este un preparat calmant și cicatrizant cu o culoare caracteristică, de la ambră la roșcat, care provine tocmai de la hipericina conținută în flori. Această diferență naturală de culoare este rezultatul condițiilor specifice din timpul recoltării și al procesului de macerare. Indiferent de intensitatea culorii, uleiul de sunătoare își păstrează toate substanțele active și proprietățile terapeutice.

Uleiul calmează și hrănește pielea după expunerea la soare, ajută la regenerarea micilor imperfecțiuni ale pielii și relaxează mușchii obosiți și suprasolicitați. Este îmbogățit cu vitamina E cu efect natural anti-îmbătrânire și este potrivit pentru toate tipurile de piele, inclusiv pentru cea foarte sensibilă.

Înainte de aplicare, agitați uleiul și aplicați-l pe pielea curată și umedă. Ideal ar fi să umeziți mai întâi pielea cu hidrolat, iar în pielea astfel pregătită, uleiul se va absorbi frumos și va absorbi mai bine substanțele active. Datorită fotosensibilității, se aplică întotdeauna seara sau după expunerea la soare și nu ar trebui folosit înainte de a sta la soare.

Ce să reții din articol?

Sunătoarea a fost culeasă de secole în timpul solstițiului de vară, când atinge cea mai mare concentrație de substanțe active, și de aceea poartă numele de planta de Sânziene. În spatele acestui obicei nu stă doar o tradiție populară, ci și o bază practică, confirmată de herborismul modern.

Sunătoarea se găsește astăzi sub multe forme, de la ceaiuri și tincturi până la produse cosmetice. În îngrijirea pielii și a corpului, două forme se remarcă în special: hidrolatul ca toner delicat zilnic pentru piele și păr, și maceratul uleios ca îngrijire calmantă pentru pielea după expunerea la soare și mușchii obosiți. Ambele forme pot fi combinate frumos, iar efectul lor se amplifică reciproc.

Întrebări frecvente despre sunătoare

De ce se numește sunătoarea planta de Sânziene?
Deoarece era culeasă în mod tradițional în jurul sărbătorii Sfântului Ioan, pe 24 iunie, când atinge apogeul înfloririi și, în același timp, cea mai mare concentrație de substanțe active. Această sărbătoare este strâns legată de solstițiul de vară și a fost considerată de secole un moment excepțional pentru culegerea plantelor medicinale. Sunătoarea a fost întotdeauna cea mai importantă dintre ele.

Care este diferența dintre hidrolatul și uleiul de sunătoare?
Hidrolatul este o apă florală delicată, potrivită ca toner facial sau ca balsam fără clătire pentru păr. Maceratul uleios este ideal pentru piele și mușchi, pentru îngrijirea de seară și ca ulei după expunerea la soare. Ambele forme pot fi combinate și își amplifică reciproc efectul.

Poate hidrolatul sau uleiul de sunătoare să provoace sensibilitate la soare?
Maceratul uleios nu ar trebui aplicat înainte de expunerea la soare, ci întotdeauna după, ideal seara. După aplicare, este recomandat să rămâneți cel puțin 24 de ore la umbră. Hidrolatul, în doze foarte mari, poate crește sensibilitatea la lumina solară, dar în cazul utilizării standard ca toner facial, este sigur.

De ce are uleiul de sunătoare o culoare roșie?
Hipericina, un pigment natural conținut în florile de sunătoare, este responsabilă pentru culoarea caracteristică, de la ambră la roșcat, a uleiului de sunătoare.

Se pot combina hidrolatul și uleiul de sunătoare?
Da, ambele forme se completează reciproc. Aplicați hidrolatul ca prim pas pe pielea curată, pentru a hidrata pielea și a o pregăti pentru îngrijirea ulterioară. În pielea astfel umezită, uleiul de sunătoare se va absorbi mai bine.